Treceți la conținutul principal

Batranete...

  Ieri vam adus aminte de copilarie, aducand vorba de Ciocanitoarea Woody, astazi vreau sa vorbim de trecerea timpului.
  Cum o vorba spune "ne nastem, crestem si murim" asa se scurge si lumea noastra ,dar si noi pe langa ea. Primii ani nii petrecem in mare cu jucariile si desenele animate, apoi crestem si preocuparile noastre devin cele mai negre vicii. Ne schimbam brusc. Incepem sa ne indepartam de lume in speranta ca o persoana mai buna decat noi va veni sa ne salveze. Asteptam prietenul care ne va fi alaturi. Acel prieten ce ne va apara si negura vietii si nu pe acela care va fi interesat doar de partea noastra materiala. La sfarsitul acestei etape incepem sa realizam ca nu ne-a ramas nimic, nici macar un prieten adevarat asa ca incepem sa ne formam ca oameni.
Incepem sa muncim, sa ne maturizam.Cu timpul vom da si noi nastere unei fiinte ce ne va face sa ne realizam cu adevarat ca oameni. In acel moment nu ne vom mai gandi deloc la noi ci doar la binele pe care il putem face ei. Crescand-o ,in timp, ajungem sa avem fata plina de riduri si bratele ,cu care odinioara ne imbratisam odrasla , sa fie zbarcite.
Ajungem sa imbatranim. Abia atunci putem spune cu adevarat ca suntem batrani, si nu la varsta de  20 -douzeci si ceva de ani ,cand abia suntem la inceput de drum. Atunci putem spune doar ca suntem crocanti.


 Si cam asa se scurge timpul, cu tampenii dar si cu lucruri bune "fara care viata ar fi un chin"(vorba lu'Puya).....
                               


                                                                                         ....XOXO (de la Minnie pentru voi)

Comentarii

  1. Tot ce conteaza e sa iti petreci fiecare clipa cu maxima intensitate,doar asa gusti din viata !! Bineeee Minnie!! :D:D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Importanta cunoasterii culturii traditionale romanesti

Inca din copilarie ni se spuneau diferite povestioare pentru a ne trece supararea sau pentru a ne speria si a fi mai cuminti. De exemplu, cand ne cadeau dintii de lapte , bunicii ne spuneau sa-i aruncam pe casa , rostind cuvintele " Usi cioara, ia un dinte de lapte si da-mi unul de otel!". Tot bunicii , pentru a ne duce seara la culcare, ne spunea ca daca nu ne culcam vin lupii si ne mananca. Crescand, fiecare dintre noi ,culegem din diferite surse, fel de fel se superstitii si traditii, gen: daca uitam ceva acasa sa nu ne intoarcem dupa acel ceva pentru ca o sa ne mearga rau.
  Fie ca e vorba de superstiitii, obiceiuri , legende , sarbatori sau de traditii in adevaratul sens al cuvantului , fiecare persoana ar trebui sa  cunoasca aceste lucruri.
  In primul rand, traditia face parte din istoria unui popor, iar un popor ce nu isi cunoaste istoria este dainuit pieirii.Daca noi, locuitorii acestei tari , nu ne cunoastem tara , atunci cine o va face? Vom trece nepasatori pe la…

Despre blandete...

Daca vremea este blanda, este placut sa stai afara. Daca o persoana da dovada de blandete, este o placere sa stai in preajma ei. Totusi,"limba blanda rupe un os", a spus inteleptul rege Solomon. Blandetea este o calitate extraordinara ce tine de puterea noastra de iubire, de intelegere, de daruire si care ar trebui sa fie dobandita de cat mai multe persoane.   In primul rand, omul trebuie sa fie bland pentru ca numai asa va fi inconjurat de prieteni, de oameni. Omul rau, lacom, care nu se gandeste decat la propria persoana si care face rau celor din jurul sau este parasit, marginalizat de ceilalti. In aceasta privinta , putem spune despre om ca este asemeni unui pom. Mai exact, pomul roditor va fi ingrijit si pastrat in curtea omului, pe cand ,pomul neroditor va fi taiat si facut lemne de foc.   Sfantul Pavel le spunea celor din Efes, dar si tuturor bisericilor din Asia Mica, urmatoarele cuvinte: "Va sfatuiesc...sa va purtati...cu toata smerenia si blandetea, cu ind…

Poate intr-o zi...

Poate într-o zi , când voi pleca iarăși la drum îmi vei ieși în cale. De mi-ai ieși în cale, ne-am așeza ca-n vremurile trecute pe iarba verde și-om povesti în tihnă câte-n lună și-n stele.
 Ne vom lăsa pe spate și privind albastrul cerului ne vom gândi iar la viitor. La cum va fi când vom fi mari sau când vom avea copii. Vom vorbi despre serile pierdute în târgul de lângă gară, când băteam mingea până târziu sau când cutreeram peronul gării după noi și noi ascunzători la vati-ascunselea sau despre cum umpleam toate sticlele din casă cu apă și le lăsam la soare ca mai apoi să facem paparudă. Despre cum ne înșiram pe iarbă toată casa de păpuși sau cum ne adunam la colț pe un vechi preș găsit prin curte și jucam cărți până se întuneca și nu mai puteam vedea. Sau despre cum ,fără telefon, ieșeam seara afară și știam că mereu ne vom întâlni la "pietroiul" de la gară. Ne vom aminti dimineatile de vară, când ne trezem  la ora 6:00 ca să mergem la chioșcul de ziare pentru a ne lua…