În mod normal îmi place să pierd vremea la soare cu o carte în mână sau uitându-mă ore în șir la seriale. Însă mereu când închid ochii mă gândesc cum ar fi să fiu în Paris . Și imediat mă trezesc într-o altă lume, într-un alt loc. Stau pe o terasă, vântul împrăștie mirosul de cafea abia făcută. Pe masă, lângă niște cornulețe din foietaj, sunt niște trandafiri roșii. În depărtare se zărește uriașul Turn Eiffel. Mă apropii de balustradă și văd o mulțime de oameni și de copii care chicotesc. Mă gândesc să cobor și eu. Îmi iau haina și cobor în grabă scările. În jurul meu, o lume colorată își face apariția. O mulțime de copii și de părinți, tineri cu baloane, păsărele ce își cântă frumosul tril, toată lumea este veselă. Mă plimb agale pe străzile frumosului Paris în timp ce aud în depărtare "Non,Je ne regrette rien" (a lui Edith Piaf). Apoi mă trezesc debusolată. Totul a fost un vis...