Treceți la conținutul principal

Rânduri fără sens sau despre o zi de ieri pierdută

 Uneori o poveste poate începe frumos, dar asta nu înseamnă că va avea un final la fel de frumos, cum un început dezastruos nu determină neapărat un final la fel de dezastruos.  
 Uneori o persoană e asemenea unei povești . Uneori se întâmplă ca imaginea unei persoane să se schimbe în timp ce tu o privești...drăguță și interesantă asemeni unei flori viu colorate, într-un fundal verde, de câmpie, însă cu cât încerci să te apropii descoperi că de fapt corpul îi este învelit în spini, iar acea frumoasă culoare nu este decât o minunată rază de soare ce se reflectă în verdele oglinzit al spinilor. Descoperi că tot ce ai văzut a fost un simplu miraj. Un miraj ce se arată frumos, dar care dispare cu fiecare pas ce îl faci înspre el. Descoperi că floarea ce ai crezut-o frumoasa, nu este decât o simplă bălărie ce împrăștie impresii false. 
 A cunoaște persoane noi e un fapt ce ne modelează în cel mai aspru mod. Te face să te încrezi în vorbele sale, în faptele sale. Te face să crezi într-un viitor.  Te face să îți creezi vise și aspirații la care nu gândeai până atunci. Te face să crezi în ea, iar apoi, cu un burete îmbibat în indiferență, șterge totul, iar apoi pleacă... .pentru că așa le e mai simplu.  
 Eu, una, am întâlnit multe persoane de acest gen și sunt sigură că voi întâlni și în viitor. Am crezut vorbe și mi-am făcut vise ce s-au șters cu prima ploaie.  
   Poate uneori am și plâns aceste încrederi, iar pe unele le-am și regretat, însă, totuși, nu pot regreta totul. Așa că, prefer să aleg ce e mai bun din rău.  
 Toate experiențele , fie ele fericite sau mai puțin fericite, te învață până la urmă ce e bine și ce nu. Te învață ce trebuie și ce nu trebuie să faci pe viitor. Te învață să nu te încrezi în cele mai simple vorbe și să nu te încrezi în frumusețea florilor din depărtare.  
  

  
 Îmi pare, totuși, rău! 
 Îmi pare rău de ziua de ieri. Îmi pare rău că am închis ochii și am crezut că pot zbura, că am crezut că pot alerga desculță pe mare, că pot iubi îngeri, că pot crea fluturi pe care să îi privesc toată viața cum se pregătesc să își ia zborul iar într-ul final chiar să o facă! Numai închizând ochii am putut să-ți dau crezare. Numai închizând ochii am putut ceda vorbelor și uita de trecut, prezent sau viitor. Numai așa am putut uita că exist, pentru că eu nici nu existam , ci NOI EXISTAM. Tot ce eram Eu se transformase în NOI. Iar tot ce eu voiam a face, se transformase în ceea ce noi voiam să construim. Voiam să plecăm în depărtare. Să fim noi și restul lumii. Să avem un loc al nostru. Un loc pe care să îl decorăm cu amintiri și vise. Însă totul a disparut când am deschis ochii... 
 Când am deschis ochii era deja azi, iar ziua de ieri era o simplă amintire. Era o simplă poză atârnată firav pe perete.  
 Azi sunt iarăși EU. Un EU ce ieri ți-a dat crezare,dar azi nu mai face acest lucru. Azi își i-a rămas bun de la un TU, cu care ieri forma un NOI. Acest EU, nu mai crede în vorbe și nu mai citește falsul adevăr în ochii tăi, în care ieri se pierdea.  

 Îmi pare rău că am avut o zi de ieri pe care am decis să ți-o ofer ție. Îmi pare rău că m-am încrezut în aparențe și am ajuns să pierd această zi. Îmi pare totuși rău, dar nu regret! 
 Nu regret pentru că a fost totuși o simplă zi de ieri la sfârșitul căreia am reușit să văd răul și să îl elimin, astfel acum pot avea o zi de azi perfectă. Ar fi putut fi totuși mai multe zile, ar fi putu fi o luna, un an sau chiar toată viața. Și sincer aș fi regretat dacă ar fi fost mai mult. Aș fi regretat pentru că tu nu erai cine ziceai, nu erai aproapele meu, de fapt nici  nu știu cine erai, iar acum nu mai vreau să aflu.  
Acum vreau să fiu doar eu...Acum vreau să uit că a existat acea zi de IERI , vreau să mă gândesc la cum arată un MÂINE în viața mea, în viața mea fără ține...MÂINE te rog să mă uiți cu totul. Te rog să nu-mi trimiți nici măcar un semn, nici măcar un banal SMS de ziua mea. Nu mă saluta dacă mă vezi, pentru că IERI ai decis să mă uiți. IERI ai decis că nu mă cunoști, iar eu AZI am decis că MÂINE nu vrea să știe cine ești...Adio! 





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Importanta cunoasterii culturii traditionale romanesti

Inca din copilarie ni se spuneau diferite povestioare pentru a ne trece supararea sau pentru a ne speria si a fi mai cuminti. De exemplu, cand ne cadeau dintii de lapte , bunicii ne spuneau sa-i aruncam pe casa , rostind cuvintele " Usi cioara, ia un dinte de lapte si da-mi unul de otel!". Tot bunicii , pentru a ne duce seara la culcare, ne spunea ca daca nu ne culcam vin lupii si ne mananca. Crescand, fiecare dintre noi ,culegem din diferite surse, fel de fel se superstitii si traditii, gen: daca uitam ceva acasa sa nu ne intoarcem dupa acel ceva pentru ca o sa ne mearga rau.
  Fie ca e vorba de superstiitii, obiceiuri , legende , sarbatori sau de traditii in adevaratul sens al cuvantului , fiecare persoana ar trebui sa  cunoasca aceste lucruri.
  In primul rand, traditia face parte din istoria unui popor, iar un popor ce nu isi cunoaste istoria este dainuit pieirii.Daca noi, locuitorii acestei tari , nu ne cunoastem tara , atunci cine o va face? Vom trece nepasatori pe la…

Despre blandete...

Daca vremea este blanda, este placut sa stai afara. Daca o persoana da dovada de blandete, este o placere sa stai in preajma ei. Totusi,"limba blanda rupe un os", a spus inteleptul rege Solomon. Blandetea este o calitate extraordinara ce tine de puterea noastra de iubire, de intelegere, de daruire si care ar trebui sa fie dobandita de cat mai multe persoane.   In primul rand, omul trebuie sa fie bland pentru ca numai asa va fi inconjurat de prieteni, de oameni. Omul rau, lacom, care nu se gandeste decat la propria persoana si care face rau celor din jurul sau este parasit, marginalizat de ceilalti. In aceasta privinta , putem spune despre om ca este asemeni unui pom. Mai exact, pomul roditor va fi ingrijit si pastrat in curtea omului, pe cand ,pomul neroditor va fi taiat si facut lemne de foc.   Sfantul Pavel le spunea celor din Efes, dar si tuturor bisericilor din Asia Mica, urmatoarele cuvinte: "Va sfatuiesc...sa va purtati...cu toata smerenia si blandetea, cu ind…

Motiv de fericire

Priveste in jur ca ies floricele si raze de soare! Priveste cat de albastru e cerul! Priveste copacii imbogatiti peste noapte si iarba, uite cat de verde e! Priveste pe partea cealalta a strazii, la copii ce alearga dupa mingea ce le da fericirea! Oare alti copii de ce sunt fericiti? Tu de ce esti fericit? Sa fie oare pentru ca auzi acel murmur de pasarele sau acea imagine a apusului  tarziu?
Uite pe strada oameni ce se tin fericiti de mana. Duc cu ei momente de iubire si implinire! Uite catei ce merg tantosi langa stapani, cred ca sunt mandri de noua zgarda. Uite primii pasi ai pustiului din parc. El paseste cu incredere in lume, are increderea parintilor asupra lui.
Asculta melodia omului din parc. A visat mereu sa cante la opera, dar, astazi, opera lui e strada. Si tanarul in scaun cu rotile, desi zambeste, a visat mereu ca va merge si inca o face. Asta o face si tanara ce desi nu aude, il acompaniaza zilnic la o plimbare..viseaza.
Batranii ce te asteapta, singuri, in pragul usii...s…